Foarte mulți candidați pregătesc ambele examene în aceeași perioadă. Are logică: materia se suprapune în bună parte, bibliografia arată similar, iar grilele par să testeze aceleași lucruri. De aici se naște presupunerea că ai o singură pregătire cu două ieșiri.
Presupunerea aceasta este cea mai scumpă greșeală de strategie pe care o poți face. Nu pentru că materia ar fi radical diferită — nu este — ci pentru că cele două examene selectează după reguli diferite, iar regula de selecție decide ce înseamnă să fii pregătit.
Cum arată concursul în sesiunea 2026–2027
Structura de mai jos este cea din anunțul Consiliului Superior al Magistraturii pentru concursul organizat între iulie 2026 și aprilie 2027. Se poate schimba de la o sesiune la alta, așa că o verifici întotdeauna în documentele sesiunii tale.
Prima etapă are două probe scrise, ambele eliminatorii:
- testul grilă — 100 de întrebări, câte 25 la drept civil, procedură civilă, drept penal și procedură penală, fiecare răspuns corect valorând un punct;
- proba scrisă de verificare a cunoștințelor juridice, teoretice și practice — o zi pentru drept civil și procedură civilă, a doua zi pentru drept penal și procedură penală. La ea participă doar candidații admiși la grilă.
Nota primei etape este media aritmetică a celor două probe.
A doua etapă cuprinde testarea psihologică și interviul. La testarea psihologică ajung doar candidații admiși la ambele probe din prima etapă.
Pentru sesiunea în curs, calendarul este: grila pe 4 octombrie 2026, proba scrisă pe 31 octombrie și 1 noiembrie 2026, testarea psihologică între 5 și 14 februarie 2027.
Prag față de clasament
Examenul de admitere în Barou este un examen cu prag. Există un punctaj minim; dacă îl atingi, intri. Ce fac ceilalți candidați nu te afectează. Cel de lângă tine nu îți ia locul.
Admiterea la INM are și ea praguri: la fiecare probă există o notă minimă sub care ieși din concurs. Doar că pragul nu este ținta, ci biletul de intrare în clasament. Numărul de locuri este limitat și se stabilește pentru fiecare sesiune, iar intrarea o decide ordinea, nu suficiența. Nu intri pentru că știi destul, ci pentru că ai fost printre primii.
Diferența pare formală. Nu este. Ea schimbă complet ce înseamnă o pregătire bună:
- La un examen cu prag optimizezi acoperirea. Îți permiți să pierzi întrebările foarte grele, atâta timp cât le iei constant pe cele medii. O materie știută rezonabil în întregime bate o materie știută impecabil pe jumătate.
- La un concurs pe locuri, întrebările medii nu te departajează. Le iau aproape toți cei care s-au pregătit serios. Te departajează exact acele întrebări pe care candidatul mediu le greșește — adică excepțiile, derogările, termenele care diferă cu o zi.
La Barou te lupți cu materia. La INM te lupți cu distribuția.
Consecința practică este incomodă: la INM, o zi în plus petrecută consolidând ce știi deja bine este o zi pierdută, chiar dacă se simte productivă. Punctele se câștigă în zona în care tu ești nesigur și ceilalți la fel.
Ce înseamnă „știu" la fiecare dintre ele
La Barou, recunoașterea regulii corecte este de obicei suficientă. Vezi întrebarea, îți vine în minte textul aplicabil, elimini variantele care contrazic regula generală.
La INM, întrebarea este frecvent construită exact pe abaterea de la regula generală. Textul pe care ți-l amintești este cel corect pentru situația tipică — iar situația din întrebare nu este tipică. Cine răspunde din regula generală greșește sistematic, și greșește tocmai la întrebările care contează la clasament.
Există un test simplu care separă cele două niveluri. După ce rezolvi corect o grilă, întreabă-te dacă poți spune de ce este greșită fiecare variantă respinsă. Nu „de ce e corectă cea aleasă" — aia e ușoară. De ce sunt greșite celelalte.
Dacă nu poți, ai ghicit cu metodă. La Barou, ghicitul cu metodă trece examenul. La INM, nu urcă în clasament.
Din acest motiv, pentru INM ritmul de lucru scade și trebuie să scadă. Vei rezolva mai puține grile pe oră decât un coleg care se pregătește pentru Barou, și asta nu e un semn că lucrezi prost.
Materiile sunt aceleași, adâncimea nu
Nucleul comun este real: drept civil, procedură civilă, drept penal, procedură penală. Codurile sunt aceleași, structura materiei este aceeași, iar munca de bază — citit textul, lucrat pe secțiuni înguste, verificat sub timp — se transferă integral.
Suprapunerea nu este însă totală, și diferențele cad exact acolo unde te costă:
Barou are o componentă proprie privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Este materie de examen acolo și nu îți folosește deloc la INM. Nu e mult ca volum, dar este timp care nu se recuperează și care trebuie planificat separat, nu strecurat printre celelalte.
INM merge mai adânc în procedură. Nu în sensul că cere alte instituții, ci că testează mai des detaliul dinăuntrul instituției: termenul exact, cine are calitate, ce se întâmplă când condiția lipsește, ce cale de atac rămâne. Un candidat care a învățat procedura pe schema etapelor se descurcă onorabil la Barou și se poticnește la INM.
Concluzia de planificare: pregătirea comună îți acoperă poate optzeci la sută din drum. Restul de douăzeci este fix zona care decide ambele examene, și nu se face din același material.
Proba scrisă: unde grilele nu te mai ajută
La INM, după grilă urmează o probă la care nu primești variante. Primești o situație de fapt și construiești singur soluția: ce instituție se aplică, care este temeiul, ce urmează procedural. Drept civil și procedură civilă într-o zi, drept penal și procedură penală a doua zi.
Este proba pe care candidații o subantrenează cel mai des, din două motive, ambele greșite:
„O fac după grilă." Calendarul pare să permită asta: grila vine prima, proba scrisă câteva săptămâni mai târziu. În sesiunea 2026–2027, distanța dintre ele este de patru săptămâni. Redactarea nu se învață în patru săptămâni, mai ales după o lună în care ai lucrat exclusiv pe variante date.
„Dacă știu materia, știu să scriu." Nu. Grila îți antrenează recunoașterea, proba scrisă îți cere reproducere și structură. Poți lua un punctaj bun la grilă și să nu poți așeza pe hârtie, ordonat, un raționament de o pagină. Sunt două deprinderi diferite, iar a doua se formează doar scriind.
Mai este un detaliu care schimbă calculul: proba scrisă nu este doar un filtru. Nota primei etape este media dintre grilă și proba scrisă, deci aceasta cântărește cât grila pe drumul spre clasament. Iar pragul se aplică pe fiecare lucrare: în sesiunea 2025–2026, regulamentul cerea cel puțin nota 5 la fiecare lucrare și cel puțin media 6. O materie neglijată te poate scoate din concurs chiar dacă cealaltă este foarte bună.
Ce funcționează în practică:
- o speță pe săptămână, de la început — nu din momentul în care ai trecut de grilă;
- cronometrat și de mână — exact cum vei scrie în sală, nu la tastatură și nu cu codul deschis;
- recitită a doua zi, față de o soluție — urmărești ce ai omis, nu doar dacă ai ajuns la rezultatul corect: un temei lipsă, o etapă procedurală sărită, o excepție neobservată.
Un semn de diagnostic util: dacă la grilele pe o instituție ai peste optzeci la sută, dar nu poți scrie în zece minute, fără notițe, cum funcționează instituția respectivă, nu o știi încă pentru proba scrisă. O știi pentru grilă.
Etapa a doua: testarea psihologică și interviul
A doua etapă începe cu testarea psihologică. În sesiunea trecută, ea a constat într-un test scris și un interviu cu un psiholog. Nu se pregătește ca o materie, dar merită să știi din timp că există și când are loc, pentru că vine la câteva luni după proba scrisă și prinde mulți candidați nepregătiți logistic.
Interviul este singura probă pe care nu o poți toci.
Etapa de interviu evaluează altceva decât cantitatea de informație. Nu intri acolo ca să demonstrezi că știi mai mult; intri ca să arăți cum gândești și de ce vrei profesia asta.
Nu se pregătește prin recitire. Se pregătește prin trei lucruri concrete:
O explicație coerentă a alegerii. De ce magistratură și nu avocatură. Răspunsul trebuie să fie concret și al tău — nu formularea idealistă pe care o dau toți. Merită scris o dată, întreg, și recitit după o săptămână, când sună fals.
Capacitatea de a discuta juridic cu voce tare. Este o deprindere complet diferită de rezolvarea grilelor. Poți avea patru materii solide și să nu poți construi oral, structurat, un răspuns de două minute. Se antrenează exclusiv făcând asta: iei o instituție, o explici cu voce tare, fără notițe, ca și cum ai explica-o cuiva.
Ce ai citit dincolo de obligatoriu. O întrebare despre o hotărâre recentă sau despre o dezbatere din profesie nu are răspuns corect, dar are răspunsuri care arată că ești în contact cu domeniul și răspunsuri care arată că nu ești.
Aici revine, în forma cea mai dură, distincția dintre recunoaștere și reproducere: un interviu este reproducere pură. Nimeni nu îți oferă variante.
Cum împarți timpul
Nu există o împărțire universală, pentru că depinde de unde pleci. Există însă o structură care greșește rar:
- nucleul juridic ia majoritatea timpului, iar în interiorul lui prioritatea se stabilește din rapoarte, nu din impresie;
- redactarea primește un slot săptămânal fix — o speță scrisă de mână, cronometrat, recitită a doua zi față de o soluție;
- exercițiul oral primește un slot săptămânal — o instituție explicată cu voce tare, cronometrat;
- simularea rămâne săptămânală, sub timp real, urmată imediat de citirea raportului.
Regula care ține totul în picioare: speța săptămânală este primul lucru care dispare când ești în criză de timp și ultimul pe care ți-l poți permite să îl pierzi.
Ce rămâne identic
Merită spus clar, pentru că altfel articolul pare să susțină că trebuie să o iei de la capăt. Nu trebuie.
Metoda de lucru se transferă în întregime:
- lucrul pe secțiuni înguste, până când procentajul se stabilizează;
- explicație la fiecare greșeală, nu doar cheia;
- verificare sub cronometru, constant, nu doar înainte de examen;
- alegerea temei următoare din raport, nu din dispoziție.
Dacă ai deja un sistem care funcționează pentru Barou, nu îl schimbi. Îl recalibrezi: aceeași mecanică, alt criteriu de „gata".
Dacă dai ambele examene în aceeași sesiune
Este o alegere rezonabilă și foarte răspândită. Câteva lucruri o fac să meargă:
Tratează-le ca două examene, nu ca unul cu două ieșiri. Suprapunerea te ajută la volum, nu la departajare.
Blocul despre profesia de avocat se programează separat și târziu. Nu îți folosește la INM, deci nu are ce căuta în perioada în care construiești adâncimea.
Redactarea începe devreme și nu se oprește. Examenul de Barou se dă pe grile, deci nimic din pregătirea pentru el nu te antrenează să scrii. Este singura componentă care nu se poate comprima la final, pentru că depinde de repetiție distribuită în timp.
Simulările se dau separat, pe formatul fiecărui examen. O simulare care amestecă cerințele nu îți spune nimic despre niciunul.
Ce trebuie verificat la fiecare sesiune
Nimic din ce urmează nu se ia dintr-un articol — nici din acesta:
- numărul de locuri scoase la concurs;
- calendarul complet și termenele de înscriere;
- structura probelor, ordinea lor și care sunt eliminatorii — inclusiv dacă structura descrisă mai sus a rămas aceeași;
- modul de punctare și pragurile aplicabile;
- tematica și bibliografia oficiale pentru sesiunea curentă.
Toate acestea se schimbă de la o sesiune la alta și se verifică la sursă — anunțurile Consiliului Superior al Magistraturii și ale Institutului Național al Magistraturii pentru INM, respectiv UNBR și INPPA pentru Barou.
Pe un examen în care locurile sunt limitate, o informație preluată dintr-un rezumat de motor de căutare sau dintr-un articol nedatat te poate costa înscrierea. Nu merită riscul.
Pe scurt
Materia se suprapune, metoda se transferă, mentalitatea nu.
La Barou întrebi „știu destul?". La INM întrebi „știu mai bine decât cel care ia ultimul loc?". Prima întrebare se rezolvă cu acoperire. A doua se rezolvă cu precizie pe excepții, cu redactare exersată săptămânal și cu exercițiu oral — trei lucruri care, în pregătirea pentru Barou, sunt opționale.
Surse: anunțul Consiliului Superior al Magistraturii privind concursul de admitere la INM, sesiunea iulie 2026 – aprilie 2027 (csm1909.ro), și documentele oficiale ale sesiunii 2025–2026.